Designul organic este o filozofie de design pentru clădiri și locuri care sunt construite după câteva principii:
- Nevoia de un design de calitate: design care respectă utilizatorii săi. Este conceptul de bază al ideii ”Forma este urmată de funcțiune”, dar cu câteva artificii adăugate;
- Influența naturii. Natura este guvernată de interacțiunea forțelor, iar designul organic recunoaște forțele ce izvorăsc din nevoile utilizatorilor și sculptează forma. Pe scurt: Designul organic este infirmat de formele și elementele naturii;
- Procesul evoluției. Nu este nevoie să reînventați roata de fiecare dată când v-ați propus să creați un design organic. Puteți, de exemplu, îmbunătăți tiparele existente, folosite înainte, până când ajungeți la o volumetrie/formă nouă.
Termenul de organic a fost lansat de marele arhitect Frank Lloyd Wright, ce argumenta că forma și funcțiunea crează un întreg. El nu crea un design în funcție de stil, dar după funcțiune și lăsa stilul să iasă la suprafață. Nu a fost niciodată sclavul tradiției, al standartului, nu făcea ceva simplu doar pentru că așa trebuie.
Designul organic a fost întotdeauna despre senzitivitate. Ulterior lui Wright, mișcarea de design ecologic a devenit sensibilă la problemele ecologice. Designul modern ia în considerare conservarea energiei, utilizează materiale naturale, pune accentul pe resurse regenerabile și reciclare, susține economiile locale și clădirile ”sănătoase”.
Designul organic nu este o mișcare monolitică; este diversificată și uneori alunecoasă. Este controversată de cele mai multe ori și, cu siguranță, neobișnuită. Este antiteza stilului de design cu unghiuri drepte ce domină construcțiile moderne.
Un exponent al designului organic a fost filozoful german Rudolf Steiner (care avea specializare și în arhitectură). Clădirile sale tindeau să fie lipsite de elemente cu unghiuri ascuțite și aveau finisaje naturale ce compuneau un stil armonios.
Steiner a fost un scriitor prolific, iar printre cărțile sale se numără – ”Arhitectura ca o sinteză a Artelor”. De un interes contemporan major ar fi ”Arhitectura vie (Ideile lui Rudolf Steiner puse în practică)” de Kenneth Bayes.
Un scriitor mai recent este Christopher Alexander, a cărui arhitectură concentrată în jurul proporției umane este apropiată de designul organic. Lucrarea sa clasică ”Un model de limbaj: orașe, clădiri, construcții” este probabil o lucrare nu foarte ușoară pentru cititor, dar este plină de substanță și merită să fie studiată. Lucrarea descoperă limbajele din spatele designului, nu doar a clădirilor, ci și a întregilor comunități.
Termenul de design organic este cel mai răspândit când facem referire la domeniul arhitecturii, dar mai este întâlnit și în alte domenii de design: artă, mobilier sau industrie.
În a doua jumătate a secolului XX, arhitecții moderniști au dus conceptul de arhitectură organică pe noi culmi. Prin folosirea unor noi forme de beton și forme în consolă, arhitecții ar putea crea arcade ce par să leviteze, fără grinzi vizibile sau piloni. Clădirile moderne organice nu sunt liniare sau rigid geometrice. În schimb, liniile ondulate și formele curbate sugerează forme naturale.
Iar dacă vorbim despre designul interior, nu putem să nu o menționăm pe Zaha Hadid, care este pur și simplu etalonul designului organic pentru lumea contemporană.
Sursă poze: Pinterest
